Tema : Reprezentant deseama al generatiei de scriitor de la 1848 , Vasile Alecsandri era numit de catre Mihai Eminescu " rege al poeziei , vecinic tanar si ferice " . Cea mai valoroasa si durabila parte a liricii sale o constituie pastelurile , el fiind considerat intemeietorul acestora in literatura romana . Termenul de " pastel " este preluat din domeniul artelor plastice si desemneaza un tablou realizat in tuse palide , delicate , abia creionate , in care accentul se pune pe imaginile vizuale statice . In pastelul " Sfarsit de toamna " , poetul isi exprima trairile sufletesti pe care il le trezeste contemplarea peisajului autumnal , deci este o creatie lirica.
Universul poeziei : " Sfarsit de toamna " este o descriere in versuri surprinzand trasaturile caracteristice ale naturii la sfarsitul de toamna si in apropierea geroasei ierni .
Tabloul plecarii pasarilor : Poezia se deschide cu imaginea vizuala a pasarilor calatoare ce-si iau zborul spre tariile calde , fugind in pribegie de " zile rele " , " cardurile de cocoare " " insirandu-se-n lung zbor " si natura dezolanta seamana in sufletul poetului tristeste si un " jalnic dor " , caci odata cu plecarea cocstarciilor , a randunelelor si a cocorilor temuta iarna se apropie .
Tablou trist al naturii : Epitetele antonomice " vesela , verde " si " trista , vestezita " si repetitia adverbului " acum " marcheaza antiteza dintre cele doua anotimpuri ; primavara si toamna , evidentiind nostalgia poetului la amintirea campiilor inverzite si deznadejdea sa in fata naturii lipsite de viata . Tabloul este imbracat in nuante aramii cu reflexe argintii , caci " lunca , batuta de bruma acum pare ruginita " . Copacii sunt despodobiti de vesmantul de frunze . acestea " cad , zbor in aer si de crengi se dezlipesc . / Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc " . Aceasta comparatie de o rara frumusete si epitetul " trista " incoroneaza toamna ca anotimp al melancoliei si lipsei de sperante " , dar in acelasi timp sublieaza legatura dintre om si natura .
Tabloul vazduhului ; Vazduhul este invadat de " nouri " ca balauri de poveste " ce acopera incetul cu incetul si sufletul poetului . In fata acestei inaintari amenintatoare " soarele iubit s-ascunde " . Repetitia substantivului " nouri " epitetele " negri " , " grozavi " si substantivul la plural " ceruri " accentueaza apropierea iernii si starea de teama ce o insoteste . Apar si primii soli ai acestui anotimp : " un card de corbi iernatici " , proiectati printr-o inspaimantatoare imagine auditiva " in vazduh crocanitori " . sugerand moartea naturii .

2 comentarii:
mmm... bine , totusi eu vroiam si planul simplu de idei !!!
frumos
Trimiteți un comentariu